Coaching pentru Performanta si Armonie


Go to content

Main menu:


Oare putem da ceea ce nu avem?

Resurse > Mental Coaching

Oare putem da ceea ce nu avem?

Un articol pentru cei mai mari ..., dar si pentru cei mai mici.
Am vazut la multe persoane dorinta de a fi apreciate, de a fi acceptate, de a fi încurajate, de a fi tratate cu respect si de a avea o relatie buna cu ceilalti. Da, multe persoane doresc sa aiba o relatie buna cu ceilalti si sa fie tratate cu respect. Dar, oare, cum este mai corect: sa avem o relatie bun, sau sa fim în relatie? Si, mai ales, pot fi în relatie buna cu ceilalti daca nu sunt în buna relatie cu mine însumi?

Am discutat adesea cu persoane care, pe terenul de sport sau în afara acestuia, sunt foarte critice cu ele însele. De exemplu, îmi amintesc de tânara jucatoare de tenis care îsi spune ca e proasta atunci când greseste mingi „usoare si importante” (Vezi articolul „ Suntem mai inteligenti decât ni se pare uneori” ). Nu este singura, sunt mai multe persoane care fac astfel, unele chiar din prima suta sau chiar si din primii zece (ne putem întreba daca asa sta situatia în cazul Nadiei Petrova, Allei Kudryavtseva, care acum lucreaza cu acelasi antrenor, sau chiar al Dinarei Safina).
Când am ocazia sa vorbesc cu una dintre persoanele care prefera acest rationament, obisnuiesc sa le întreb: „Daca prietena ta cea mai buna ar fi în situatia de a gresi o minge usoara si importanta, i-ai spune ca e proasta?” Întotdeauna am primit raspuns negativ la aceasta întrebare. „Dar ce ai face?”, întreb. „As încuraja-o, i-as spune ca nu-i nimic, i-as zice sa lupte în continuare”. „Mie mi se pare ca tu nu esti o cea mai buna prietena cu tine?”

Voua cum vi se pare?
Pot sa fiu prieten cu tine daca nu sunt prieten cu mine?
Pot sa fiu în relatie buna cu tine, daca nu sunt în relatie cu mine?
Pot sa te respect pe tine daca nu ma respect pe mine?
Pot sa cer sa ma respecti daca eu nu te respect?
Ce parere aveti? Ar putea sa fie adevarata afirmatia urmatoare: pentru a primi respect de la ceilalti e nevoie ca mai întâi sa le ofer respect, iar pentru a-i putea respecta pe ceilalti este nevoie sa ma respect pe mine?

Daca nu ne putem oferi noua însine aceste lucruri, cum ar fi posibil sa le oferim celorlalti?
Daca nu consideram suficient de pretioase aceste lucruri astfel încât sa ni le oferim noua însine, cum am putea sa le pretuim când ne sunt oferite? Aaaa, le putem primi, ba chiar putem avea pretentia ca ceilalti sa ni le dea, dar, oare, le si pretuim?
Nu putem da ce nu avem. Nu putem accepta de la ceilalti ceea ce nu ne putem oferi noua însine.
Cum vi se pare?

Acasa | Despre | Coaching | Performanta sportiva | Performanta profesionala | Resurse | Contact | Site Map


Back to content | Back to main menu