Coaching pentru Performanta si Armonie


Go to content

Main menu:


Mentalitati si atitudini

Resurse > Mental Coaching


Mentalitati si atitudini
Ianuarie 2008

În Canada am apreciat strategia pe termen lung conceputa in anii `90, existenta unor reguli clare precum si respectarea acestora, conceptia unitara ce se regasea in lectiile de tenis in intreaga tara, atitudinea si comunicarea adecvata antrenor-copil. În SUA am remarcat cuvintele cele mai relevante, cu avantajele si dezavantajele lor: imagine, succes, competitie, marketing si gândirea pozitiva. In Romania am apreciat interesul si efortul parintilor, insistand si asupra depasirii unor limite ca urmare dorintei de a obtine victoria cu orice pret si atingerii marii performante cat mai repede si incalcarii regulilor ca sport national. In cele ce urmeaza, voi evidentia cateva mentalitati si atitudini ce ne caracterizeaza, folosind experienta celor care au sansa de a participa la concursurilor din strainatate.


Românii sunt inteligenti si talentati

De cate ori n-am auzit aceste cuvinte? Asa sa fie? Oare noi, romanii, avem ceva diferit genetic de celelalte natiuni, sau rase? Cine are competenta si puterea de a decide ce inseamna talent si inteligenta? Dar, daca ar fi asa, este normal ca o persoana „talentata” si „inteligenta” sa se considere sau sa fie considerata superioara altora?
Sunt intrebari la care fiecare dintre noi avem libertatea sa dam propriile raspunsuri. As mai adauga una: sunt romanii si educati? Ce modele au copiii astazi, intreb referindu-ma la ce vedem seara-de-seara la televizor?

De la francezi adunate si la romani date

Sa revenim, insa, la tenis. De curand am avut o discutie cu parintele unui copil de 12 ani si cu antrenorul acestuia care sosisera de la un concurs din Franta. Fiind prima lor deplasare, erau
înca puternic impresionati de ce vazusera acolo.

Sistemul
În primul rand, au observat existenta unui sistem, Federatia Franceza de Tenis (FFT) fiind una dintre cele mai puternice din lume. Sportivii fruntasi primesc sprijin material prin participarea la pregatiri periodice si centralizate si acompanierea în pregatirea lor de catre antrenori competenti care îi insotesc la competitii. FFT isi permite sa sustina sportivii pe o durata mai mare cate vreme exista motivatia de a face performanta si un efort sustinut corespunzator.
În legatura cu acest lucru, reactia a 9 persoane din 10 este urmatoarea: „pai daca au bani! Cine ne da noua atatia bani!” Este adevarat, FFT este foarte bogata. Prin comparatie, noi suntem saraci. Dar saracia poate fi si o oportunitate! De fapt, chiar este, intrucat „foamea” a fost un principal factor motivator ai sportivilor din tarile „sarace”. Foamea de bani si de faima.
Însa, atat banii cat si faima pot fi directii iluzorii ale fericirii. Nu e nici momentul si nici locul de a dezvolta o astfel de tema, insa voi sublinia faptul ca anumite conceptii exagerate care duc la comportamente nedorite au la baza un „trebuie sa castig cu orice pret”, „trebuie sa ajung mare campion, daca nu sunt un ratat!”
În plus, atunci cand avem o dificultate, un obstacol care ne bareaza drumul spre indeplinirea visului (care ar putea fi obtinerea unei mari performante), putem intra in doua categorii de atitudini: prima de a ne plange de ceea ce nu avem, sau de ceea ce „nu ni se da”, iar a doua de a cauta solutii de a depasi obstacolul. Ok, n-avem bani, ce facem, cum ii obtinem, sau cum ne descurcam si altfel?
Nu e cazul sa vin cu solutii pentru altii, acestea exist
ând în fiecare din ei, trebuind doar descoperite, asa ca revin la discutia mai sus mentionata, nu inainte de a pune intrebarea: care dintre cele doua categorii de atitudini ne ofera mai mari sanse de a progresa?

Avantajul de a nu avea sistem
Pare suna ciudat, dar putem totusi cauta un avantaj de a NU avea un sistem ca cel francez. Am vazut, de exemplu, multe fete clasate in intervalul 100-400 care fac lucrurile ca la carte din punct de vedere tehnic, tactic, fizic si mental, ducand si o viata sportiva cu solide cunostinte legate de nutritie si refacere. Ele sunt produsul unor sisteme de pregatire si educatie coerente. Totusi, le lipseste ceva, jocul lor nu are sclipirea naturaletii, creativitatii si autenticitatii. Tenisul pe care-l practica este corect, dar parca nu este al lor. Provenind din sisteme bine puse la punct, cu proceduri stiintifice si precise de antrenament, jucatoarele la care ma refer nu au avut sansa sa-si caute propria cale de exprimare pe teren, jocul lor fiind sablonat si anticipabil.
La noi, unde nu avem un sistem coerent de pregatire, copiii foarte talentati pot a avea o sansa
în plus de gasire a propriului drum, daca sunt lasati, pentru ca, chiar daca nu exista constrangerile sistemului, de multe ori exista fortarea impusa de mentalitatea noastra bazata pe pretentia succesului rapid si a invatarii cu penalizarea greselilor. Or, succesul se construieste din greseli.
Asadar, la o extrema, sistemul exagerat de procedurat poate crea multe jucatoare bune, dar poate limita dezvoltarea creativitatii,
în timp ce absenta sistemului lasa loc doar marilor talente neslefuite. Din punctul meu de vedere, este mai sanatos sa existe un sistem coerent, flexibil, deschis si perfectibil.

Scoala
Asadar, în al doilea rand, cei mentionati mai sus care au avut sansa de a-si imbogati experienta (si de a-si pune sub semnul intrebarii propriile mentalitati si atitudini) prin deplasarea in Franta, au remarcat diferentele care exista intre programele scolare de acolo si de acasa. Copiii nostri sunt mult mai încarcati de programele scolare.

Ca unul care am legaturi cu invatamantul prin cei 17 ani de scoala si ceilalti 20 de ani de predare in invatamantul superior, sunt de acord ca sistemul nostru este mult perfectibil, prin trecerea de la cantitate la calitate, prin schimbarea continutului si imbunatatirea procesului, prin trecerea de la un invatamânt centrat pe profesor la unul centrat pe dezvoltarea elevului si prin trecerea de la metode pedagogice bazate pe frica de pedeapsa la cele bazate pe afectiune si incurajare. În plus, sportivii, mici sau mari, nu sunt bine vazuti ca lipsesc ca urmare a participarii la competitii si sunt „penalizati” prin nota sau prin comentarii nepotrivite în fata clasei.
Si aici, putem sa ne pl
ângem, sau putem vedea ce putem face noi. Ce nu putem face este clar: nu putem noi schimba invatamântul si nici mentalitatile unor „dascali”. Putem sa luam seama la ce a zis Mark Twain: „N-am lasat niciodata scoala sa-mi afecteze educatia”, nelasandu-ne prinsi în iuresul competitiei obtinerii notelor maxime prin memorarea unei mari cantitati de materie în dauna intelegerii profunde si a alinierii cunostintelor cu sensul propriei vieti, sau în dauna dezvoltarii creativitatii si a bucuriei de a accesa intuitia.
Neglijarea educatiei nu este o solutie. Decat bogat si ignorant, mai bine sarac si educat. Cat despre bogat si ignorant, avem dese exemple la televizor, care, din pacate,
încep sa devina un standard de modele de urmat în viata.
Asa cum neglijarea sau chiar abandonarea scolii nu este o solutie, nici exagerarile de super-educatie cu meditatii la romana, engleza, franceza, germana, lectii de pian si antrenamente zilnice individuale nu pot duce prea departe. De fapt, prea multa „educatie” ne poate face prizonierii unor mentalitati ce ne indeparteaza de sensul sanatos al vietii.

Stilul de joc

În al treilea rand, parintele si antrenorul de care vorbeam, au remarcat stilul de joc modern al copiilor de 12 ani, care pe suprafata rapida joaca agresiv, ajungand frecvent sa finalizeze cu voleul. În plus, exista o diferenta cu privire la deplasarea în teren, baietii întâlniti acolo fiind mai eficienti decât copiii nostri. Acest lucru este tot o urmare a existentei unui sistem coerent de invatare a tenisului în care miscarea picioarelor este dezvoltata concomitent cu miscarea bratelor si a trunchiului. Pregatirea fizica este o componenta permanenta a antrenamentului fiind condusa de oameni cu o pregatire corespunzatoare în acest domeniu.

Incredere si dezvoltare
În final, cei care au avut sansa participarii la concursul din Franta, au remarcat cum parintii au acolo o mentalitate diferita fata de a noastra, oferindu-le mai mult spatiu de dezvoltare copiilor, fara sa-i dadaceasca la tot pasul, sau sa le faca unele dintre lucrurile pe care ei le pot face singuri. In acelati timp, ei sunt suficient de aproape pentru a interveni cu o fermitate calma atunci cand comportamentul copiilor trebuie indreptat, sau atunci cand copiii au nevoie de sprijin si incurajare.
In felul acesta, parintii transmit in planul psihologic al comunicarii mesajul sanatos: ”Am incredere ca te poti descurca si sunt aici pentru a te sprijini pe drumul tau, de loc usor, spre performanta.”

”Da’ cine esti tu domne’?”
A face performanta poate fi un lucru sanatos, sau nesanatos, în functie de motive, iar acest lucru este valabil nu numai pentru sport, ci pentru tot ceea ce facem în viata. Este important ceea CE facem, dar mai important poate fi DE CE o facem. Din punctul meu de vedere, nu exista motive bune, sau rele, câta vreme sunt ale noastre si nu fac rau altor oameni, sau planetei, casa noastra.
A face performata este un lucru sanatos c
âta vreme ne ofera posibilitatea sa ne dezvoltam armonios fizic si psihic. Performanta poate dauna sanatatii cand exageram ca urmare a unei convingeri irationale de tipul ”trebuie sa castig cu orice pret, iar daca pierd este ingrozitor si n-am sa suport.”
Se vorbeste deseori despre ”atitudinea de invingator” ca fiind esentiala atingerii marii performante. Am
întâlnit si vazut multe persoane care, dupa ce exceleaza in tenis sau în orice alt domeniu, au o atitudine de superioritate, comunicand celorlalti, verbal sau nonverbal, urmatorul mesaj: ”Pentru ca am rezultate foarte bune, va sunt superior. Si nu numai la tenis, ci in general, ca fiinta umana. Ca urmare, deoarece sunt o fiinta superioara, talentata si geniala, trebuie sa va fiu superior in tot ce fac. Asadar, trebuie sa fiu mai bun decat voi si la celelalte sporturi, ba chiar voi fi un bun conducator sau manager. Iar daca o sa ma critici, am sa te intreb: Tu stii cine sunt eu?”
Cineva spunea ca talentul e dat de la Dumnezeu nu numai pentru un singur individ, ci persoana talentata este doar un mesager, putandu-ti folosi talentul pentru bucuria si fericirea oamenilor.


Suntem egali
In cartea sa The Myth of Self-Esteem (2005), Albert Ellis, creatorul Terapiei Rational-Emotive si Comportamentale (1955), demonstreaza ca nu numai lipsa respectului fata de sine (self-esteem) duce la tulburari, ci si întarirea excesiva a acestuia, sau proasta întelegere a conceptului. Punctul sau de vedere a socat cultura americana bazata pe acest self-esteem si pe un pozitivism exagerat.
Continui sa cred ca, indiferent de cat de competenti suntem
în ceea ce facem, suntem egali.

Acasa | Despre | Coaching | Performanta sportiva | Performanta profesionala | Resurse | Contact | Site Map


Back to content | Back to main menu