Coaching pentru Performanta si Armonie


Go to content

Main menu:


Marea trebuiala

Resurse > Mental Coaching

Marea trebuiala

Am discutat cu multe persoane îndragostitie de „trebuie”. De multe ori, la întrebarea „Ce îti propui si ce vrei de la tenis?” am obtinut raspunsuri de genul „vreau sa ajung cât mai sus cu putinta”, „vreau sa ajung în primii 100”, „vreau sa câstig bani”, „vreau sa ma (re)cunoasca lumea” etc. Una dintre urmatoarele întrebari care veneau firesc, este „Cum poti obtine ceea ce vrei?” „Trebuie sa muncesc, trebuie sa fiu serios, trebuie sa fac pregatire fizica etc.
Foarte multi de
trebuie am auzit la viata mea. Si nu numai auzit, trebuie sa recunosc ca am si rostit... Trebuie a fost multa vreme cel mai bun prieten al meu si trebuie sa recunosc ca ma mai cauta uneori pentru a ma întreba ce mai fac si ce mai trebuie sa fac...
Pentru ca
vreau sa scriu articolul si pentru ca trebuie sa-l termin cât mai repede pentru a ajunge la primul meci de la Toronto, am sa apelez la cuvintele lui Timothy Gallwey di cartea Jocul Interior si Munca, Editura Spandugino, 2011.
<<
Ca sa reuseasca acest lucru, profesorul poate folosi o varietate mare de instructiuni, dar toate au acelasi context. Poate ca spune: „Ar trebui sa te apleci spre minge când lovesti, cu greutatea pe piciorul din fata. N-ar trebui sa duci racheta atât de mult în spate dupa ce lovesti. Când servesti, bratul trebuie sa se miste mai mult asa." Contextul comun este: „Îti voi spune ce trebuie sa faci si ce nu trebuie sa faci."
Pus în fata seriei de comenzi „trebuie" si „nu trebuie", schema de comportament a elevului devine destul de previzibila. Punându-si încrederea în feedbackul de tip judecata al profesorului, responsabilitatea elevului se rezuma doar la a face ce i se spune.



Astfel se straduieste sa nu faca ce nu trebuie sa faca si sa se mobilizeze sa faca ce trebuie. Daca i se spune ca racheta e adusa in spate prea târziu, elevul îsi forteaza bratul sa ajunga la spate mai repede.
Poate ca elevul simte ca întinde prea mult si i se pare nefiresc, dar profesorul vede raspunsul la comanda sa si îi spune „bine". Ce spune de fapt este: „Bine, încerci sa-mi dai ascultare". Elevul ajunge sa asocieze „bine" cu modul fortat si nenatural de a-si repara loviturile. Profesorul vine cu „trebuie" si cu „nu trebuie", iar elevul aduce „straduinta", care e urmata de o noua judecata de „bine" sau „rau" a antrenorului.
Si asa se întâmpla, iar si iar. Schimbarea e vazuta ca o miscare deja rau spre bine, definita si initiata de altcineva decât cel care face schimbarea. Se face într-un context al judecatilor care de obicei aduce cu el împotrivire, îndoiala si teama de esec din partea elevului. Cel mai probabil, nici elevul si nici profesorul nu sunt constienti ca aceasta abordare a schimbarii submineaza încrederea înnascuta si responsabilitatea de a învata ale elevului
.>>
Albert Ellis a fost primul la care am gasit o referinta la „Marea Trebuiala”, denumind-o MUST-urbation (
must în limba engleza înseamna trebuie). Am o traducere proprie, pe care o sa v-o spun doar intre patru ochi...

Acasa | Despre | Coaching | Performanta sportiva | Performanta profesionala | Resurse | Contact | Site Map


Back to content | Back to main menu