Coaching pentru Performanta si Armonie


Go to content

Main menu:


Marea pacaleala

Resurse > Carti > Invingatorul din tine

To Win or Not to Be!

Antoni Girod, autorul carți Winning at Tennis începea subcapitolul Identity parafrazându-l pe Shakespeare: To Do or Not to Be. Ideea de bazape care o susține foarte convingator este: Nu suntem ceea ce facem! Sunt locul 33, sau 50, auzim adesea. Nu, nu sunt 33 si nici 50, ci ocup locul 33 sau 50. Existența este ceva absolut, clasamentele sunt relative.
Nu sunt „bun” pentru ca joc tenis si nici rau pentru ca am pierdut. Nu exista nimeni absolut bun sau absolut rau. Daca joc tenis, sunt bun. Bine, dar daca joci lamentabil baschet înseamna ca „esti” „rau”?
Apelez din nou la François Ducasse si Makis Chamalidis autorii ca
rții „Descopera învingatorul din tine” pe care îi citezcu câteva cuvinte potrivite legat de miza sportului de performanța.

Marea pacaleala: „Daca nu câstigi, nu existi”
„Pentru a se „construi”, individul are nevoie sase compare cu altul. Competiția sportiva pune în scena, într-o maniera codificata, aceasta nevoie de înfruntare. Se presupune ca ea furnizeaza cadrul si limitele necesare pentru a ne aminti pâna unde putem merge pentru a câstiga si a-i învața pe cei mai pasionați si mai ambițiosi sa-si domine impulsurile agresive. Pe de alta parte, sportul poate, din contra, sa fie alibiul unei agresivitați incisive, al unei violențe legale si sa ofere acestor porniri un teren faragranițe, unde conteazadoar scopul de atins, unde cei mai fragili, mai puțin educați sau mai puțin protejați se lasadominați de marea pacaleala: „Daca nu câstigi, nu existi.”
„Cu toate acestea, sportul este ceva mai mult decât un simplu refugiu unde sa ne golim de ra
ul acumulat. Competiția este o proba a adevarului care presupune onestitate fața de noi însine si o anumitaexigența personalaCompetiția este mai întâi o raportare la propria persoana: cel care triseaza se înseala pe el însusi. Nerespectând nici adversarul si nici regulile, alegând calea câstigului cu orice preț, imediata, facila, alegând „partea negativaa Forței”, cel care triseaza se rupe de o parte fundamentala a cautarii sale si risca sa nu devina niciodata mai bun.”
„O doza de agresivitate este naturala, la fel ca s
i conflictul inerent relațiilor umane. Nu se pune problema de a ascunde acest fapt, ci de a canaliza agresivitatea astfel încât sa rezolvam în mod civilizat conflictele. Aceasta ar trebui safie una dintre primele virtuți ale competiției sportive si oricarui educator bun îi revine rolul de a controla nivelul combativitații si de a orienta forța bruta catre adevaratele mize: cunoasterea de sine, gustul autodepasirii (fizice si morale), generozitatea în efort si în relații, detasarea necesaracreației etc.”

„Sportul nu ține exclusiv de performanța fizica, ci si de cea morala. Nu poate fi conceput fara acest echilibru: presupune dreptate alaturi de forța. Întrecerea nu se poate legitima decât în numele unei etici; daca nu, ea ne trimite la haos si la un stadiu salbatic. Si cu toate acestea dezechilibrul a devenit flagrant, caci sportul vehiculeaza în mod disimulat ideea ca regulile de conduita si cele educative pot fi trecute pe un plan secund, pot fi chiar disprețuite, din moment ce câstigam.”
„În anumite discipline, în special la nivelurile inferioare si îndeosebi la juniori, la adapostul privirilor, loviturile sub centura fac aproape parte din joc. Auzim unii pa
rinți spunând:„Fa-i praf! Fairplay-ul mai târziu!” Antrenorii merg chiar pâna la a afirma: „N-ai suficienta ura pentru a câstiga.”
„Ne miram vazând educatori care participa
la o ambianța neplacuta, în loc sa faca totul pentru a mulțumi spiritele, începând chiar cu ale lor. „Culisele” sportului (ascensiunea si competițiile juniorilor) sunt mai demne de mila decât „scena” (nivelul de sus), expusa privirii tuturor si unde existaadesea, în ciuda unei concurențe crunte si a mizelor enorme, un respect între campioni.”
„La ju
niori, tradițiile cele mai elementare se pierd. Sa-i spui unui adversar ca a jucat bine, sa-i oferi un pahar învinsului, sa faci cunostința înainte sau dupacompetiție, aceste lucruri nu se mai fac.”
„Parca ne vine sa surâdem atunci când încercam în mod timid sa
aducem în discuție valorile morale ale sportului. Ele par nostalgice, ca scoase dintr-un cos prafuit. Organizatorii de probe, din teama de a nu parea deplasați sau ramasi în urma în raport cu ceea ce este pe cale de a deveni regula, ezita sa faca prea multe la capitolul comportament, etica si conviețuire.”

Acasa | Despre | Coaching | Performanta sportiva | Performanta profesionala | Resurse | Contact | Site Map


Back to content | Back to main menu