Coaching pentru Performanta si Armonie


Go to content

Main menu:


Entuziasmul

Resurse > Mental Coaching

Entuziasmul

In numarul trecut am relatat povestea magarusului care
învârtea roata morii alergând dupa morcovul pe care nu reusea sa-l ajunga. Tatal lui Felipo, baiatul cel istet care avea grija de magarus, i-a spus ca, de multe ori, si noi, oamenii, avem morcovul nostru dupa care alergam zi de zi fara sa-l ajungem.
Morcovul poate avea pentru noi multiple alte semnificatii: sunt cunoscute multe metode pedagogice din categoria „morcovul si batul”, adica recompensa si pedeapsa, „a avea un morcov” poate insemna un nivel mare al emotiilor inaintea unui meci sau a unui examen, in timp ce pentru sportivii profesionisti morcovul este un aliment care contine carbohidrati cu viteza mare de absorbtie, deci buni de consumat dupa efort.
Magarusul facea o treaba foarte buna in urmarirea morcovului, fara insa sa fie constient de ceea ce facea. Evident, era doar un magarus. Dintr-un anume punct de vedere, la fel ni se poate intampla si noua atunci cand intram pe terenul de tenis cu gandul numai la victorie, sau cand ne antrenam concentrati numai pe obiectivul de a intra in prima suta.
Este ca si cum am porni in ascensiunea unui munte cu dorinta de a atinge varful. Sa ne imaginam insa ca am putea folosi un elicopter, o telecabina, sau un alt mijloc de transport care sa ne duca sus pe varf. In cateva clipe suntem acolo unde dorim sa fim, fara efort, fara dificultati.
Care este diferenta intre cele doua situatii: prima, ascensiunea muntelui, plina de obstacole pe care suntem motivati sa le invingem si a doua, „teleportarea”? Care este calea pe care o preferam?
Sa luam cazul unui copil de, sa zicem, 12 ani, care joaca tenis cu scopul de a ajunge in prima suta. Sa ne imaginam ca, in mod miraculos, inca de a doua zi el ajunge in prima suta. Ce se va intampla cu el in continuare? Sau sa ne imaginam un alt sportiv de 18 ani care e pe locul 500 care vrea sa devina numarul 1 si reuseste chiar in ziua urmatoare. Sau sa luam cazul unui alt sportiv care vrea sa castige un milion de euro din tenis si reuseste miraculos de a doua zi. Ce se intampla in continuare?
Tenisul si, in general, sportul reprezinta ocazia de a scapa de stresul cotidian si de a deveni total absorbit de joc. De obicei, copiii sunt atrasi de sport datorita placerii pe care o traiesc participand cu entuziasm. De aceea, atunci cand cineva face cu mare placere o activitate sportiva sau de orice alta natura, recompensele de alta natura cum ar fi banii, medalii, sau recunoastere publica trebuie bine dozate. Folosirea excesiva a acestora poate schimba perspectiva si modifica echilibrul motivational, putand duce la pierderea entuziasmului. Asadar, in cazul unui copil care iubeste tenisul, folosirea recompenselor legate de rezultatele obtinute, indeosebi cele din domeniul recunoasterii (TV, ziare etc.) trebuie mentinute la un nivel rezonabil.
Este normal ca sportivii sa aiba in vedere castigurile materiale, obtinerea unei burse, sau recunoasterea competentei lor, dar este bine ca aceste interese sa nu fie exclusive si sa nu duca la pierderea entuziasmului si a placerii de a participa la antrenamente si competitii, iar acest lucru este din ce in ce mai greu de realizat in conditiile recompenselor materiale care au devenit din ce in ce mai substantiale. Dorinta de a castiga bani, de a obtine victorii, sau de a fi recunoscut pentru competentele sportive sunt motivatii firesti, putand fi folositoare indeosebi in perioadele de pregatire, dar pot provoca dificultati in timpul competitiilor prin aparitia unor niveluri prea ridicate ale anxietatii.


Motivatiile de a ajunge in top, de a fi recunoscut pentru competenta si maiestria in ceea ce facem, fie ca jucam tenis sau antrenam sunt normale. In plus, satisfactia este mult diferita in functie de cum obtinem ceea ce ne dorim. Satisfactia de a ajunge pe varful muntelui in urma unei expeditii este diferita de cea obtinuta prin „teleportare”. Atunci cand invingem dificultatile calatoriei si ne bucuram de fiecare pas in parte ne dezvoltam si ca persoane. Bucuria calatoriei poate fi inlocuita, aparent, prin mijloace artificiale, cum ar fi substantele chimice sau interventiile energetice. Stiinta a evoluat foarte mult astfel incat amprenta, „fericirii”, chimica sau energetica, poate fi determinata prin metode specifice. Si in acest caz, fericirea drumului parcurs va fi diferita de cea artificiala, orice ar spune oricine ar spune, pentru ca este important ceea ce simtim, dar mai important este si cum percepem ceea ce simtim.
De aceea, metodele stiintifice de pregatire trebuie privite cu masura. Biochimia enzimelor, suplimentele nutritionale, reglarea bioenergetica si multe altele pot fi folosite, dar nu mai mult decat trebuie, pentru ca, orice am face, evolutia in timp este mult mai sanatoasa, mai aproape de fericire si mai spirituala decat tehnicile artificiale.
Un antrenor bun poate contribui la pastrarea echilibrului intre componentele motivationale ale sportivului. Totusi, nu ne putem forta sa ne placa ceva si nu ne putem impune sa fim entuziasti, pentru ca nu iese ceva autentic. La fel, nu putem forta pe altcineva sa faca ceva cu placere sau sa participe la antrenamente cu entuziasm.
Evident, putem face ceva pentru noi, sau pentru sportivii sau copiii nostri: putem crea un cadru care sa favorizeze o motivatie echilibrata si sanatoasa care sa invite participarea cu placere si entuziasm. Putem realiza cadrul in care satisfactia de a juca tenis sa nu fie conditionata numai de obtinerea victoriei. Competitia este o sursa puternica de motivatia care ajuta la mentinerea concentrarii, dar atunci cand victoria este singurul lucru care conteaza, competitia devine o frana in calea dezvoltarii.
Nu este exclus ca intr-un viitor apropiat sa fie posibila crearea prin inginerie genetica a atletului perfect capabil de performante extraordinare. De asemenea, nu este exclusa situatia in care tenisul sa fie „instalat” in creierul unui astfel de atlet la fel cum instalam softul in calculator. Personal, sper ca aceste lucruri sa nu se intample niciodata, chiar daca vor deveni posibile.
Sa ne imaginam o lume in care atletii sunt perfectionati genetic, iar competitia se va duce intre firmele de soft care realizeaza programele de invatare a tenisului, avand si alternativa ca in loc de a sta in tribune la Cupa Davis sa inghitim pilula care simuleaza bucuria spectatorului. Care ar mai fi farmecul?
Eu cred ca este de preferat bucuria calatoriei in locul „teleportarii” pe varf. Voi ce ziceti?



Acasa | Despre | Coaching | Performanta sportiva | Performanta profesionala | Resurse | Contact | Site Map


Back to content | Back to main menu