Coaching pentru Performanta si Armonie


Go to content

Main menu:


Despre talent si plasa de siguranta

Resurse > Mental Coaching

plasa de siguranta

Despre talent si plasa de siguranta

Talentul poate fi, uneori, o mare dificultate, ba chiar o povara. De ce? Sa ne imaginam o persoana talentata care „prinde” foarte repede orice lucru nou pe teren. Antrenorul îi arata ceva, iar jucatorul face imediat ce i se arata. Apoi, antrenorul îi cere sa repete de înca o suta de ori. „Repeta tu”, poate veni raspunsul jucatorului talentat, raspuns nu neaparat exprimat explicit si verbal (desi uneori se mai întâmpla si asta), „nu vezi ca eu am reusit sa fac din prima”. „Sa exerseze ceilalti, mie mi-a iesit”, este raspunsul care poate fi citit din atitudinea talentatului jucator.

Nu vreau sa vorbesc nici despre zicala „s-a nascut talent si a murit speranta”, nici despre ce înseamna pentru mine talent. Am sa mentionez doar faptul ca, din punctul meu de vedere, a nu fi talentat este ceva ce poate avea radacini adânci într-o sugestie primita în copilarie. Iata ce vreau sa spun:
Acum ceva vreme, am urmat un stagiu de pregatire în hipnoza ericksoniana, prilej cu care am remarcat cât de usor sugestionabili sunt oamenii. Am cunoscut foarte multe persoane „fara talent”, de exemplu, la pictura. Si eu ma numar printre acestea. Am mai vazut cum aproape toate persoanele „netalentate” îsi puteau aduce aminte de un episod din copilarie când li s-a spus, cu multa convingere si într-un cadru puternic emotional, ca nu au talent. Asa ca, ce puteau face altceva decât sa se conforme. Imediat ce „sugestia” a fost îndepartata, am vazut adevarate lucrari de arta realizate în câteva zeci de minute!
De curând, o tânara jucatoare mi-a spus: „
Stiti, eu nu sunt talentata deloc, de aceea trebuie sa muncesc mai mult”. Partea buna este ca sportiva noastra este pregatita sa faca efortul fara de care progresul si dezvoltare sunt dificil de obtinut, doar ca, din punctul meu de vedere, exista o motivatie mai fericita pentru asumarea efortului si muncii, alta decât „trebuie”. Care? VREAU. De ce? Pentru ca îmi place si pentru ca am învatat sa am satisfactii în ceea ce fac.
Partea mai putin buna este legata de „eu nu am talent”. Eu nu sunt foarte convins ca lucrurile stau asa întotdeauna.
Revenind la „plasa de siguranta”. Am cunoscut foarte multi jucatori talentati; si jucatoare. Ei aveau unele momente de joc de o mare frumusete pe care eu am sa-l compar cu evolutia unui acrobat care ne taie respiratia cu evolutii spectaculoase. Cu totii am avut ocazia sa traim emotiile pe care ni le dau artistii de la circ. Si cu totii am avut ocazia sa vedem ca ei erau protejati de o
plasa de siguranta menita sa previna accidentarile, ba chiar sa le salveze viata artistilor în cazul în care apare o mica desincronizare în evolutia lor si cad.

Ce se întâmpla cu unii dintre jucatorii talentati? Deseori, dupa momente de joc geniale, ceva se întâmpla si apar desincronizari pe care eu le consider firesti, câta vreme nici Federer nu evolueaza la „trapez” 100% din timp. Adica, nici Roger nu joaca „genial” suta la suta din timp. În aceste situatii, jocul lui Roger scade ca nivel si cade în plasa de siguranta care consta într-un nivel de joc de multe ori suficient pentru a câstiga.
Jocul genial, arta, sunt momente de gratie care se întâmpla si care dau sportivului resurse motivationale de a continua. Momentele de gratie sunt un dar. Ce se facem atunci când nu se întâmpla? Avem nevoie de o plasa de siguranta, care reprezinta un nivel de baza al jocului de la care putem da din nou totul asteptând un nou moment de gratie.
Atunci când nu ni se da, avem nevoie sa facem efort, sa facem atât cât putem face, sa dam atât cât putem da. Pentru persoanele talentate, poate fi greu pentru ca ele „primesc” mai des si, astfel, pot învata ca „li se cuvine” si ca nu este nevoie de efort.
Am vazul multe persoane care neglijeaza „plasa de siguranta”, iar atunci când jocul lor cade, se „accidenteaza” si se „supara”.
Care sunt „elementele de prindere” a plasei de siguranta? Eu ma gândesc la o buna deplasare în teren, la regularitate, la mingea lunga si liftata si la un plan tactic adecvat. Si ma mai gândesc la o
atitudine adecvata, la disponibilitatea de a face efort si de a accepta ca nu putem juca numai „peste medie”, ca evolutia mai are suisuri si coborâsuri si ca progresul se realizeaza si „esecuri”. În fiecare zi avem puterea de a lua decizii, iar o nereusita poate fi o oportunitate uriasa de a progresa.

Voi ce ziceti, v-ati construit o „plasa de siguranta”? Ce elemente credeti ca mai putem adauga la cele de mai sus pentru sustinerea plasei de siguranta?

Acasa | Despre | Coaching | Performanta sportiva | Performanta profesionala | Resurse | Contact | Site Map


Back to content | Back to main menu