Coaching pentru Performanta si Armonie


Go to content

Main menu:


Ce spun campionii

Resurse

Ce spun campionii
pag 1 2 3 4 5

Novak Djokovic despre latura mentala a tenisului

în cele din urma, (tenisul) este mai mult sau mai putin un joc al mentalului. Toata lumea ajunge sa fie puternica fizic, cu lovituri curate, toata lumea munceste mult. Daca îi vezi pe cei clasati 50, 60, 70 în lume ei lovesc mingea la fel de bine ca cei din top 5; diferenta se face în planul mental, la abilitatea de a gestiona presiunea si de a fi stabil si consistent, dedicat si profesionist în fiecare dintre sensurile acestor cuvinte.
Am muncit mult si m-am dedicat acestui sport. Am norocul de a avea o echipa formidabila în jurul meu care ma sustine zi de zi pe teren si în afara acestuia. Cred ca îsi fac foarte bine treaba lor.
Am avut nevoie de timp pentru a ma simti din nou bine pe teren. ... A fost sa fie acum. Stiam ca este un proces lung care are nevoie de timp. Nu este usor deoarece trebuie sa gestionezi tot felul de situatii diferite atât în viata profesionala, cât si în cea personala. Este foarte greu sa le separi daca esti emotional. Si, bineînteles, cu totii suntem oameni si sunt lucruri care ne afecteaza viata profesionala. Acum este bine pentru mine si sper sa ramâna asa.


Nadal la 13 ani

La 13 ani, Nadal juca tenis în fiecare zi. Mergea la scoala de la 9 pâna la prânz, apoi juca tenis si revenea la scoala. Dupa orele de
dupa-amiaza, Rafa gasea timp sa se mai antreneze înca 2 ore seara.
Parintii lui Rafa, Ana Maria si Sebastian, precum si Toni, unchiul sau, au avut grija sa-i cultive lui Rafa modestia, ce ocupa un loc principal în sistemul lui de valori. Ana Maria spunea, într-un interviu acordat ziarului Daily Express: ”Primul lucru pe care (Toni) i l-a facut dupa ce Rafa a câstigat titlul de campion national la vârsta de 11 ani a fost sa-l felicite. Al doilea lucru a fost sa se aseze lânga Rafa si sa faca o lista cu precedentii 20 de campioni de la acea categorie de vârsta si sa-l întrebe pe câti îi cunoaste si de câti mai stie câte ceva. Rafa stia dar vreo 3.”
Ceea ce a înteles Rafa a fost ca multi tineri la fel de talentati si-au risipit potentialul de a atinge excelenta.


Roger Federer in rolul de parinte

I: Esti aproape de tenis si in familie, unde formezi un cuplu cu sotia ta. I-ai vedea pe copiii tai jucand tenis profesionist? I-ai incuraja sa faca asta? Sunt multi oameni care spun ca nu doresc sa-si vada copiii ducand aceeasi viata ca ei.
R: Nu stiu daca i-as incuraja. I-as sustine, asta va pot spune. Daca vor vrea sa joace tenis, daca asta le va placea sa faca, vom vedea cum evolueaza. Chiar nu stiu inca. Depinde de multe lucruri. Stiti, cat timp isi vor petrece batand la perete sau la antrenament, unde vom sta atunci etc.
Depinde un pic si de mine, cat timp joc eu, si cum ii va influenta asta, vor juca mai mult sau mai putin alaturi de mine in turnee? Nu stiu. Totul depinde de aceste aspecte.
In momentul de fata nu dau semne ca i-ar atrage sau nu, orice este posibil. Dar eu cred ca sportul ofera si educatie. Petrecerea timpului cu alti copii, a invata sa pierzi, a invata sa castigi, toate astea cred ca sunt bune pentru copii.
Plangi pentru ca ai pierdut, esti fericit ca ai castigat. Simti ca ai castigat ceva maret. Pentru aceste lucruri ii voi sustine in orice sport. Daca va fi vorba de tenis, macar voi sti cate ceva despre acel sport. (rasete). Pentru alte sporturi, probabil ca nu stiu asa de multe.

Am trecut prin faze ca asta de multe ori cu Rafa, cu Andy, chiar si cu Andre si Hewitt si Roddick samd. Este pur si simplu o parte din joc.
Nu m-am asteptat sa domin 15 ani. Cred ca i momentul de fata, cand e vorba de top, toti joaca bine.


"I've gone through phases like this on multiple occasions with Rafa [Nadal], with [Andy] Murray, with even [Andre] Agassi and [Lleyton] Hewitt and [Andy] Roddick and so forth. It's just something that's part of the game.

"I never expected myself to dominate for 15 years. I think at the top right now I think actually everybody is playing well."


Rafael Nadal: „Obiectivul meu este si a fost dintotdeauna, în sport si în viata, sa evoluez si sa ma simt anul urmator un jucator mai bun decât m-am simtit anul acesta.”


January 12, 2011 - Photo by Mark Dadswell/Getty Images AsiaPac

Roger Federer despre întrebari si momentul potrivit de a le da raspuns

Întrebare: Ai avut o cariera deosebita si ai mentionat mai devreme ca ai fost norocos sa fii sanatos. Întotdeauna, poti face schimbari; Întotdeauna poate fi mai bine. Daca ar fi sa fi facut altfel unul sau doua lucruri în cariera ta, de-a lungul anilor, ce ai fi schimbat?

Raspuns: Nu mi se pare cea mai potrivita întrebare înaintea unei semifinale (cea cu Djokovici de la Indian Wells) (râde). Prefer sa ma gândesc dupa finala si poate va dau raspunsul la conferinta de presa. Acum, sincer, cred ca ar fi nepotrivit pentru mine sa va spun ce as fi schimbat si ce nu. Eu simt ca am avut parte de o acompaniere stralucita din partea antrenorilor de-a lungul carierei mele. Nu simt ca am facut prea multe lucruri gresite, dar, poate, peste zece ani s-ar putea sa va spun ceva diferit.


Roger Federer „când esti tânar nu stii ca nu ai nimic de pierdut”

Întrebare: ... ai spus un lucru interesant de curând, ca esti un jucator mai bun acum decât înainte, ca nu mai ai frica si ca nu mai ai nimic de pierdut. Ne poti vorbi desprea asta, despre calitatea de a juca fara frica si despre cum gândesti acum?
Raspuns: Ei bine, când esti tânar nu stii ca nu ai nimic de pierdut. Mereu simti ca ai ceva de pierdut, abia mai târziu realizezi ca ai din ce în ce mai putin de pierdut.
... Când capeti experienta, joci din ce în ce mai bine.
...
Am simtit o presiune imensa pentru o lunga perioada de timp pe vremea junioratului când doream foarte mult sa urc în clasament cât mai repede cu putinta. Asa simteam atunci. Nu mai stiu câta presiune am simtit vazându-i pe Safin si Hewitt câstigând Grand Slem-uri.

Mie mi-a folosit, eram deja în top 10, ceea ce era putin diferit fata de unii dintre tinerii de ayi (Harrison, Roanic), dar cred ca vor ajunge si ei într-o situatie similara.
Am simtit o presiune imensa când eram mai tânar din cauza ca presa te împinge sa faci rezultatul. Si, daca, în cele din urma, învingi pe cineva faimos, atunci devii tipul care l-a învins pe TIP. Asa s-a întâmplat cu mine dupa ce l-am batut pe Sampras, iar dintr-un astfel de moment, poti începe sa te dezvolti, dar te si poate uza. Eu am putut sa merg mai departe si sa câstig Hamburg si am încetat sa fiu doar „tipul care l-a batut pe Sampras, ceea ce a fost bine.


James Blake despre emotii, regrete, parinti si motivele pentru care joaca tenis

„Cel mai important obiectiv pe care l-am avut întotdeauna este ca atunci când îmi pun rachetele deoparte sa stiu ca am facut totul si ca nu am regrete.”
„Când ma retrag, vreau sa nu am regrete. N-am vrut sa le iau (este vorba de medicamentele antiinflamatorii pe care le ia pentru genunchi) pâna în momentul în care am fost fortat de durere. N-am vrut ca peste 5 ani sa regret ca nu i-am ascultat pe doctori.”
„Când intru pe teren, vreau sa câstig. Nu ma intereseaza ce clasament are cealalta persoana. ... Astept de lamine sa dau tot ce pot si simt ca mai am înca tenis de calitate înauntrul meu. Câteodata, gândind asa m-a ajutat, dar alteori m-a împiedicat, atunci cân devin un perfectionist. Daca lucrurile nu merg bine, sunt nemultumit de mine fiindca am asteptari prea mari.”
Despre parinti: „Nu cred sa existe parinti mai buni decât ai mei. Eu au calitati diferite care mi-au influentat viata. Tata m-a învatat sa pretuiesc munca. Daca intram pe teren sa joc o ora, elîmi cerea o ora si jumatate. Daca ma pregateam pentru trei ore, el îmi propunea trei si jumatate. Întotdeauna m-a invitat sa trag de mine, iar el facea ceea ce-mi cerea, ceea ce conteaza foarte mult, puterea exemplului.”
„Mama avea grija de mine. Daca ma antrenam 10 minute si eram bucuros, ea era fericita. Daca munceam 6 ore si eram satisfacut, ea era bucuroasa. Ea a dorit tot timpul ce este cel mai bine pentru mine.”
„Atunci când pierd, ea simte durerea mea. Când câstig, simte bucuria mea. Eu n-am experimentat niciodata acest lucru pentru ca n-am fost niciodata parinte, dar este ceea ce simt tot timpul. Înseamna foarte mult pentru mine faptul ca îmi doreste ce-i mai bun. Daca mâine ma las de tenis si ma duc la scoala, va fi bucuroasa daca iau o nota maxima. Mama este fericita ori de câte ori eu sunt bine... fie ca acest lucru se întâmpla în urma unei victorii, fie ca sunt cu prietenii, fie ca joc golf. Am avut cei mai buni ‘tennis parents’.”

Despre prieteni: „Sunt norocos sa am foarte multi prieteni care ma iubesc indiferent de cât de bun sunt la tenis!”
Despre regrete: „Acum n-am regrete. Spui ca avem cu totii regrete. Sunt sigur ca am regrete cu privire la alte aspecte ale vietii mele, dar nu regret drumul pe care l-am ales în cariera mea. Sa spun ca am regrete legate de unele rezultate ar fi egoist din partea mea, ca as fi putut mai bine sau ca as fi putut câstiga ce nu am câstigat. Poate ca regret lucrurile pe care le-am experimentat de-a lungul cariei, încercând sa joc prea defensiv, prea pasiv, schimbând corzile, sau altele pe care le-am abordat dupa tehnica încercare-eroare. Vreau sa spun ca as fi vrut sa nu trec prin atâtea, dar a trebuit sa caut sa vad ce functioneaza pentru mine. ... Dar asa este în viata. Nu regret ca am pierdut la Andre (US Open 2005, sferturi, 3-6, 3-6, 6-3, 6-3, 7-6(6)), nu regret ca am pierdut la Fernando González (la Olimpiada), pentru ca am dat tot ce-am putut. Am luptat cât am putut. Ei au jucat mai bine în momentele decisive. ... Multi sunt cei care zic: de ce nu nu pot si eu sa am o cariera ca a lui James? Cum am facut sa ramân sanatos? Cum am facut sa revin dupa accidentarea de la spate si dupa boala? De ce nu sunt capabil sa joc pe cele mai mari terenuri din lume? De ce nu am jucat în Cupa Davis? Daca ma apus sa ma întreb de ce nu am avut mai multe succese, ar trebui sa ma intreb si de ce am avut atâtea reusite. Asa ca, acum, fac ceea ce fac cât mai bine, atât cât pot cu ceea ce am primit.”
Despre suportul spectatorilor: „Eu joc cu multa emotie. Asta m-a ajutat întotdeauna. În 2004, atunci când carierea mea era sa se termine, am reusit sa apreciez mai mult acele lucruri pe care le am si pe care o accidentare mi le poate lua. Vreau sa-mi amintesc mereu asta. Am discutat cu jucatori care s-au retras care spun, bucura-te cât poti. Asta si fac. Când va veni momentul retragerii, cel mai mult îmi vor lipsi competitia si suporterii. Aceste lucruri mi-au lipsit si atunci când am fost accidentat, pe care le-am cautat când am revenit, momentele când publicul reactioneaza la mingile frumoase si când te sprijina. Sunt clipele pe care le apreciez mau mult acum când nu mai sunt chiar tânar. Vreu sa joc cât timp mai pot si stiu ca suporterii ma vor spijini.


Soderling despre noroc si efort

Reporter
: Ai spus mai demult ca nu joci tot timpul bine si ca nu vrei sa lasi asta la voia întâmplarii. Ce faci pentru ca lucrurile sa nu fie doar o problema de noroc sau ghinion?
RS: Muncesc din greu în fiecare zi. În special, caut sa perfectionez lucrurile care nu au mers bine în ultima perioada. Si simt ca daca dau permanent 100% si muncesc din greu este tot ceea ce pot face, n-am altceva mai mult de facut.

Întrebat ce face atunci când n-are inspiratie, Picasso a raspuns:
„Ce fac atunci când n-am inspiratie? Muncesc.”


Ryan Harrison despre ascultare, disciplina, wildcards si sprijin

Despre a fi inclus în viitorul tenisului american: Cu siguranta ca vreau. Întotdeauna am vrut. M-am calificat pe tablou, dar muncesc în continuare cât pot de mult.
Despre ascultare: Caut sa ramân deschis si sa-i ascult cu atentie pe cei care îmi comunica parerile lor si sa învat cât mai mult din ce zic ei. Apoi, caut sa muncesc si sa-mi perfectionez jocul pentru a face tranzitia pe nivelul urmator cu speranta de a deveni un obisnuit al circuitului ATP. Roddick m-a ajutat înca de când aveam 15 ani. De fiecare data când ma întâlnesc cu el este foarte amabil si-mi împartaseste din experienta lui legata de perioada în care el facea ce vreau eu sa fac acum. De asemenea, antrenorii Patrick McEnroe, Jay Berger, Diego Moyano ma ajuta. Tatal meu m-a antrenat de când aveam doi ani, iar acum este tot timpul alaturi de mine gata sa-mi ofere sprijin la nevoie.
... Andy a avut grija sa ma asigur ca fac efort constant. Apoi, discutam despre anumite aspecte pe care sa am in vedere pentru a le îmbunatati. Uite, zicea el, ceea ce faci acum te va ajuta la turneele futures si challengers, dar o sa dureze doi ani. Asa ca ai nevoie sa muncesti.

... De exemplu, ma simt confortabil sa joc în defensiva si sa acopar terenul. Dar în acelasi timp, nu mai merge la nivel superior. Jucatorii din turneele futures si challangers mai fac greseli, dar la nivel superior trebuie sa-ti câstigi toate punctele.
Despre victoria obtinuta asupra lui Ljubicic: Evident sunt foarte bucuros si fericit. Am o achipa lânga mine si sunt foarte recunoscator. În acelasi timp, vine meciul urmator. Cel mai important lucru pentru mine este sa ajung la hotel si pâna vineri voi pregati meciul din turul al doilea.
Reporter: Ljubicic a spus ca parerea lui este ca te-a ajutat faptul ca nu ai primit wildcard si ca ai fost nevoit sa joci in calificari.
RH: Cu siguranta ca m-a ajutat. Am capatat siguranta si încredere jucând pe aceste terenuri înca de spatamâna trecuta si câstigând meciuri.
Despre suportul parintilor: Cel mai important lucru pentru parintii mei a fost ca eu sa fiu fericit si sa ma sprijine sa-mi urmez visul. Mama nu a jucat tenis niciodata si nici nu a facut vreun alt sport si nici nu stie prea multe despre toate acestea, dar stia care era visul meu si ce vroiam eu sa fac. Sunt sigur ca a avut discutii cu tata care a fost jucator profesionist. Ei au fost pentru mine un sprijin permanent si le sunt foarte recunoscator.


Mirjana Lucic despre vis, pasiune, satisfactie si bucurie

Nascuta la 9 martie 1982 la Dortmund, Mirjana Lucic este croata de origine. A început tenisul la 4 ani când s-a furisat în masina care o ducea pe sora ei la antrenament. Pasiunea foarte mare pentru tenis a ajutat-o sa obtina rezultate foarte bune la junioare foarte devreme: titlul la simplu US Open 1996 (14 ani) si simplu si dublu la Open-ul Australian anul urmator, devenind una dintre cele mai tinere trei jucatoare din istorie alaturi de Hingis si Capriati. Apoi, în 1998 a câstigat titlul la dublu la Melbourne alaturi de Hingis, devenind la acea vreme cea mai tânara câstigatoare de Mare Slam din istorie la 15 ani, 10 luni si 21 de zile.
La 15 ani a jucat primul ei turneu WTA pe care la câstigat, la Bol, apoi finala de la Strasbourg unde a fost învinsa de Steffi Graf. La 17 ani, a jucat semifinala la Wimbledon fiind învinsa de Stefi Graff cu 6–7 (4), 6–4, 6–3, dupa ce a învins-o pe nr. 4 mondial de la acea vreme, Monica Seles, cu 7-6 7-6.

Au urmat probleme financiare si personale (un tata abuziv) despre care a vorbit într-un interviu din 2006. Pasiunea pentru tenis a ramas constanta de-a lungul timpului, Mirjana facând încercari repetate de a reveni în top.
Acum 2 zile, Mirjana s-a calificat în turul 2 la US Open, fiind venita din calificari, în urma victoriei în fata prietenei sale mai vechi Alicia Molik. Va juca azi cu Jelena Jankovic.
Spicuiesc în continuare câteva lucruri ce mi s-au parut relevante din interviul ei:

„Am fost bolnava de tenis si de tot ce este legat de acesta. Au fost o multime de circumstante nefericite. Visul meu, însa, nu a murit niciodata. Am asteptat o oportunitate. Am trait cu visul meu în ultimii ani. Am progresat încet, dar am mers înainte. Acum sunt fericita.”
„Fiecare victorie este pentru mine ca un turneu câstigat. Înainte, eram norocoasa si binecuvântata sa fi fost atât de buna. Era normal. Am crescut câstigând înca de la 6 ani. Dar dupa ce toate aceste mi-au fost luate, vad altfel. Fiecare meci îmi ofera satisfactie.”
„Nu am cedat niciodata.

Stiu, am 28 de ani. Oamenii ma considera o veterana. Of, este atât de greu, aproape ca sunt batrâna la 28. Dar iubesc sa fiu pe teren. Acolo fac ce-mi place si simt ca înca mai este mult tenis de calitate in mine. Asta îmi da forta si de aceea merg mai departe.”
„Toata lumea vorbeste azi ca despre o revenire. Da, am lipsit, dar n-am plecat cu adevarat niciodata. Pentru mine a fost ca si când am orbecait ani de zile luptându-ma sa-mi reamintesc de vremurile bune din trecut când jucam atât de bine încât sa joc cu fetele de azi si sa câstig. Asta ma tine în miscare. Stiu ca înca pot si este important pentru mine sa intru pe teren în fiecare saptamâna si sa fac ce stiu ca trebuie si asta îmi da încredere.”
„Ma simt bine, chiar daca sunt bandajata toata. Nu arata prea bine, dar eu ma simt bine. Am muncit din greu si ma simt puternica. ... Simt ca ceea ce conteaza cel mai mult este sa fac în continuare efortul de a munci din greu, sa fac ceea ce stiu si am încredere ca trebuie facut.”
Citeste tot interviul în engleza la http://www.usopen.org/en_US/news/interviews/2010-08-31/201008311283282523514.html


Jelena Jankovic despre meciul cu Simona, entuziasm conditii dificile si victoria la un MS

A fost un meci dificil, primul meu meci aici. Pentru mine, primele meciuri sunt întotdeauna cele mai grele. A fost cald si a batut vântul. Adversara mea (Simona) a jucat foarte bine, punând multe mingi în teren, fara sa faca greseli, asa ca a trebuit sa muncesc pentru fiecare punct. Totodata, n-am jucat cel mai bun tenis al meu. Am încercat sa-mi gasesc ritmul. Sunt bucuroasa ca am câstigat acest meci. A fost unul foarte greu pentru mine.

Despre lipsa de entuziasm din meci: Sunt zile când nu simti mingea si nu te misti suficient pe picioare. În astfel de zile, e necesar sa lupti dând totul, cautând sa avensezi. Daca poti asta, capeti încredere pentru meciurile urmatoare.
Despre victoria într-un turneu de Mare Slem: Cred ca pot. Este vorba de a avea încredere si de a face ce este de facut pe teren.

Pentru ca vreau foarte mult, am nevoie sa-mi ridic jocul pe un nivel superior. Stiu ca pot sa fac asta, deoarece pot s-o fac la antrenament, deci pot s-o fac si la meci. Asadar, pentru meciul urmator am nevoie sa dau în minge, sa joc cu mai multa încredere. Astazi am fost putin nervoasa, ceea ce este firesc. Nu am jucat prea multe pe meciuri pe hard anul acesta. A fost primul meu meci aici la Open. Sper ca în meciul urmator sa fie mai bine.

Un scurt comentariu: Mi-a placut foarte mult cum a jucat Simona! Felicitari! Mi-ar fi placut foarte mult sa aud ce spune Simona despre pasiune, entuziasm, curaj, perseverenta, modestie, disponibilitatea de a da totul în fiecare moment si de a lupta pâna la capat, pentru ca are ce spune! Si ne-ar prinde bine sa auzim. Oricum, ea comunica despre toate acestea în fiecare clipa pe teren.


Kim despre emotii si despre apararea titlului

La primele mele turnee când am jucat pentru prima data meciuri importante am avut emotii puternice, dintre acelea care te fac sa-ti simti bratul de 50 kg. Când simti ca servesti pentru a câstiga un meci mare, este firesc ca emotiile sa te copleseasca si sa-ti afecteze jocul. Acum, nu le mai simt cu aceeasi intensitate deoarece stiu când îmi apar emotiile si stie ce sa fac, cum sa ma relaxez si la ce sa ma concentrez. Cred ca acest lucrul este rezultatul experientei mele si este ceva ce am învatat.
Nu pot sa fac altceva decât sa dau 100% de fiecare data când intru pe teren. ... Oricine vrea sa câstige un turneu de Mare Slem are de muncit si este ceea ce am de gând sa fac: sa dau tot ce pot si sa ma concentrez numai pe evenimentele pe care le am sub control. Vreau numai sa ma asigur ca voi face efortul de a juca cel mai bun tenis când este nevoie...



Venus Williams despre sport si viata

Venus nu a mai jucat de la Wimbeldon, dar a reust sa-si lanseze cartea Come to Win: Business Leaders, Artists, Doctors, and Other Visionaries on How Sports Can Help You Top Your Profession împreuna cu Kelly E. Carter, Abby Craden, si Mirron Willis.
„Nu este vorba numai despre a spune povestea fiecarui sportiv care a avut succes ci, mai degraba, este vorba despre cum sportul trece dincolo de teren în viata si de aceea apar în carte si povesti ale politicienilor, oamenilor de afaceri, actorilor, artistilor. Ideea este de a-i arata si pe cei care nu au ajuns la Olimpiada, finalele NBD etc., dar care au profitate in viata de ceea ce au invatqat pe terenul de sport.
… sentimentul pe care îl traiesti tragând de tine si depasindu-ti limitele dincolo de ceea ce ti-ai imaginat ca poti, construidu-ti caracterul, fortându-ti trupul si mintea si traind intens cu inima sunt lucruri pe care le poti învata facând sport, lucruri folositoare pentru viata.

Ce spun campionii
pag 1 2 3 4 5

Acasa | Despre | Coaching | Performanta sportiva | Performanta profesionala | Resurse | Contact | Site Map


Sub-Menu:


Back to content | Back to main menu